Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop,
Doamnă Inspector Școlar General,
Dragi colegi,
Stimați părinți și iubiți elevi,
Mai întâi, doresc să vă împărtășesc bucuria mea de a fi din nou alături de dumneavoastră, în comunitatea școlară a Seminarului Teologic Ortodox „Chesarie Episcopul” din Buzău, cu prilejul deschiderii festive a cursurilor din anul școlar 2023-2024. Este, totodată, bucuria începerii unei noi etape a slujirii mele în „școala care ne-a făcut pe toți oameni” – așa cum obișnuiesc să o descriu cu recunoștință, adresându-mă elevilor, absolvenților și tuturor celor care le-o prezint ca partener educațional de încredere, în Europa.
Mă simt privilegiat să contribui la propășirea educației teologice într-unul dintre cele mai semnificative așezăminte de învățământ și cultură din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, remarcabil prin duhul său de comuniune în credință, prin etosul, prin personalitățile și prin absolvenții cumsecade pe care i-a dat, de-a lungul a 187 de ani de formare seminarială.
Astăzi, Înaltpreasfinția Voastră, Doamnă Inspector Școlar General, ne-am întâlnim din nou pentru a face, mai întâi, început cu binecuvântare în amvonul Bisericii noastre, pentru a coborî, mai apoi, în agora școlii românești contemporane, cu elevii noștri, cu părinții lor, dar și cu alți participanți, direcți sau indirecți, la procesul educațional și de formare duhovnicească.
În acest nou an școlar, în condițiile unui nou cadru legislativ privind educația națională, pentru cei 92 de elevi seminariști și 112 preșcolari din grădinițele noastre, suntem chemați, dragi colegi, să ne ținem bine dregătoria, nu neapărat pentru a ne învrednici de îndoită cinste, cum spune Sfântul Apostol Pavel (I Timotei 5:17), ci pentru ca misiunea noastră la catedră și întâlnirea cu acești tineri să fie determinante pentru parcursul lor ulterior în slujirea Bisericii, la orice altar încredințat lor, la care vor dori să-L slujească pe Dumnezeu. De aceea, ieșirea din inerția învățământului seminarial contemporan este necesară și posibilă, printr-o schimbare de viziune și de dinamică, prin strângerea rândurilor sobornicește, printr-o adevărată comuniune frățească în slujire unitară, într-o reală echipă pedagogică, dar și prin actualizarea strategiei noastre educaționale personale: reînnoirea demersului didactic, a sarcinii și metodei pedagogiei profesate, valorizând cultura proprie, dar și punctele forte ale educației formale, contextele nonformale și incidențele educației informale.
Putem și suntem datori să împărtășim „dreptarul învăţăturii căreia am fost încredinţaţi” (Romani 6:17) fără ca accesul la societatea cunoașterii, adaptarea ofertei educaționale la nevoile societății actuale, așa-zisul progres prin „revoluția digitală” și drumul european pe care s-a angajat România din 2007, spre un etos educativ comunitar, să ne dezrădăcineze din „răsadnița” noastră – seminarium, cum spunea marele pedagog Jan Amos Comenius – răsadniță dătătoare de identitate și autenticitate, în cultura și spiritualitatea românească.
Dragi elevi, sunt convins că atmosfera duhovnicească pe care ați căutat-o la Seminar și duhul lui Hristos în care ați crescut acasă v-au familiarizat cu sensurile cuvântului „vocație”, uneori, poate prea timpuriu, pentru a le identifica în templul vostru interior. Și chiar dacă timpul vă va ajuta să decideți la ce altar Îl veți sluji pe Hristos, este bine să înțelegeți că mersul la școală și învățarea sunt daruri ale lui Dumnezeu în timp de pace și exerciții capitale de maturitate și de responsabilizare pentru ziua de mâine. „Biserica, sfintele amvoane și toate funcțiile din societate vor fi predate în mâinile voastre” – le spunea Sfântul Ierarh Nectarie ale Eghinei elevilor adolescenți, adresându-li-se pe când era director al Seminarului Teologic Rizareion, de lângă Atena. „Depinde de destoinicia sau de nedestoinicia, de virtutea sau de răutatea voastră fericirea sau nefericirea poporului, înălțarea sau smerirea lui, bogăția sau sărăcia lui. Prin urmare, este datoria voastră să vă arătați „vrednici de chemarea la care ați fost chemați” (Sfântul Nectarie ale Eghinei, Cum să naştem şi să creştem sfinți: trei scrieri pedagogice), le spunea și le spune Sfântul Nectarie, peste timp, tinerilor care înțeleg rolul educației în viața lor.
Ce sens are Seminarul astăzi în viața voastră? Ieșitul din zona de confort în pustia credinței, unele întâlniri – care pot fi providențiale, dobândirea de noi cunoștințe și dezvoltarea de competențe pe multiple paliere justifică sensul etimologic al cuvântului școală – care vine din grecescul σχολεῖον = răgaz – în sensul unui timp în care nu viteza sau întrecerea cu alții este cea mai importantă, ci în sensul de durată în care deprindem cultura Duhului, dar și a atenției, a dialogului și a interogativității, într-un ocean de data smog – cum se spune volumului irational de informatie care inundă viața omului activ de astăzi – și într-o mare de ideologii care induc certitudini exclusive, ce pot genera, la rândul lor, diferite forme de extremism, ori de însingurare – maladia spirituală și socială ce face ravagii în lumea de astăzi.
Stimați părinți, copiii noștri au nevoie, dincolo de dragostea și de sprijinul nostru necondiționat, dincolo de grija zilnică de a-i trimite la școală, au nevoie de înțelegerea rolurilor pe care le avem fiecare în viața lor: profesori, duhovnic și părinți; au nevoie de rugăciune și de pildă, dar și de convergența direcțiilor pe care li le indicăm împreună printr-un limbaj comun, pentru disciplină. Profesorii, cadrele didactice auxiliare și personalul nedidactic din școală au nevoie de recunoașterea, de respectul și de concursul dumneavoastră, în demersul lor pedagogic cotidian. Fără respect, încredere și solidaritate, adulții nu pot educa un copil sau călăuzi un tânăr, nici nu se pot aștepta ca acesta să prețuiască libertatea, demnitatea, cuvântul dat ori mizele mari din viață.
De aceea, în final, îndrăznind să cred că veți pune la inimă aceste câteva gânduri ale mele legate de „școala care ne-a făcut pe toți oameni”, doresc să împărtășesc cu dumneavoastră doar emoțiile pozitive ale acestui nou început, pentru noi toți, să îmi exprim recunoștința pentru creditul, încurajarea și sprijinul acordat de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian, spre a-mi asuma această responsabilitate, să îi mulțumesc Doamnei Inspector Școlar General pentru tot ce am învățat alături de dumneaei, ca inspector școlar de limbi moderne, colegilor, pentru deschidere, și să o rog pe Maica Domnului, ocrotitoarea sfintei catedrale în care ne aflăm, să ne adune și să ne ocrotească sub acoperământul său.
Cu Dumnezeu înainte!
Pr. prof. Cristian Marius Dima