Scrisoarea Episcopului Chesarie Căpăţână la deschiderea Seminarului Teologic din Buzău

12 august 1836

„Tinerilor seminarişti, iubiţi ai noştri fii duhovniceşti, părintească binecuvântare din inimă vă trimitem.

Negrăită bucurie am luat, când ni s-au vestit că s-au gătit toate ale Seminarului, şi cum că hotărâţi sunteţi ca să începeţi învăţăturile regulat întru însăşi ziua praznicului Sfintei Episcopii, şi cu toate că foarte doritor eram ca să ne aflăm aici de faţă şi noi la un astfel de praznic plin de bucurie, dar din porunca Preaînălţatului nostru Domn, mai poprit fiind aici, nu lipsim, datorie părintească împlinind, printr-aceasta arhiereşte să vă scriem şi părinteşte să vă sfătuim: ca să începeţi învăţăturile şi să le începeţi bine. Dar oare a începe bine ce este? Cu adevărat socotim că nu este decât a începe de la Dumnezeu: Tot lucrul să-l începem de la Dumnezeu şi la Dumnezeu să-l sfârşim, zice marele întru teologie Grigorie de Nazianz.

De la Dumnezeu, dar, o iubiţii noştri fii, să începeţi, pre Dumnezeu să-L chemaţi întru ajutorul vostru, pre Dumnezeu să-L rugaţi ca să vă trimită din ceruri luminile Sale, şi să vă lumineze mintea ca să înţelegeţi cuvintele Lui şi să umblaţi în cărările poruncilor Lui. Pe Dumnezeu să-L aveţi pururea în mintea voastră. Dumnezeu să fie răsuflarea voastră, frica Acestuia să pătrundă trupurile voastre, ca nu abătându-vă de la voile Lui, întunericul să vă cuprindă pe voi şi să vă depărteze de la darul Său. Frica Acestuia, o iubiţii noştri fii, să o aveţi totdeauna în inimile voastre, căci începutul înţelepciunii, frica Domnului este, şi acea frică să o puneţi temelie a tuturor învăţăturilor voastre. În zadar, o, iubiţii noştri fii, este a zidi cineva un palat frumos şi a-i pune temelie putredă şi aşezată pe nisip, pe care un mic vânt al nevoilor lumeşti venind, îl spulberă de pe faţa pământului; asemenea şi voi, neavând ca temelie frica lui Dumnezeu, toate învăţătuile pe care le veţi primi vor fi deşarte şi nefolositoare.

Iubiţii noştri fii! Iată alegerea s-a deschis, vremea a sosit, lupta stă de faţă, începeţi de vă luptaţi, şi nu pierdeţi vremea, preţuiţi-o pe aceasta şi nu o păgubiţi; căci trece anul, trece luna, trece săptămâna, trece ziua, trece ceasul, trece minutul şi nu se mai întoarce înapoi; folosiţi-vă de toate acestea. Iată vremea bine primită, iată vremea pocăinţei, zice marele apostol, fericitul Pavel; această vreme, o, iubiţii noştri fii, este cea mai scumpă şi mai folositoare pentru voi; Această vreme este potrivită ca să lepădaţi toate lucrurile copilăriei şi să uitaţi tinereţile voastre; Acum este vremea ca să lepădaţi deşertăciunea tinereţilor şi să luaţi simţiri bărbăteşti; simţiri nobile, simţiri iubitoare de Dumnezeu şi de aproapele, simţiri sfinte şi dumnezeieşti, simţiri de slujitori îndumnezeiţi. Să nu puneţi în inimile voastre, o, iubiţii noştri fii, întrebarea: oare ce va fi nouă după ce ne vom strădui atâţia ani? După ce vom câştiga aceste învăţături, ce au a se preda în acest Seminar?! Noi, iată, vedem în ziua de astăzi că preoţia este defăimată şi necăutată, preoţia nu este preţuită şi nu este luată în seamă. Nu, şi iar nu, o, iubiţii noştri fii! Să nu treacă prin inimile voastre cugetele acestea, ci mai vârtos să căutaţi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui, şi apoi toate celelalte se vor adăuga voua, adică să îngrijiţi din toată inima să vă faceţi preoţi buni, preoţi îmbunătăţiţi, preoţi învăţaţi, preoţi cu frica lui Dumnezeu, folositori poporului, folositori patriei şi atunci negreşit toate celelalte se vor adăuga vouă. Zice Sfânta Evanghelie; căci vrednic este lucrătorul de plata sa, după zisa fericitului Pavel. Atunci cu adevărat veţi vedea, că casele voastre se vor umple de grâu, de vin şi de untedelemn, căci poporul cu nerăbdare aşteaptă numai să vadă între dânşii preoţi învăţaţi, preoţi îmbunătăţiţi, preoţi vrednici, preoţi iscusiţi, doctori ai sufletelor, şi apoi îndată gata sunt a jertfi cea mai bună parte din avutul lor spre hrană, încălzirea şi mângâierea acelora. Iubiţii noştri fii! Nu vă trebuie decât să îngrijiţi a vă face buni, a vă face vrednici miniştri ai lui Dumnezeu, şi o! ce bucurie va fi poporului, părinţilor voştri, rudeniilor voastre, şi în cele din urmă, nouă, duhovnicescului vostru părinte, care poate cu lacrimi ale dorinţei părinteşti în ochi, aşteaptă cu nerăbdare procopseala voastră, şi care nu încetează a ruga spre Dumnezeul milelor, ca să trimită darul său din înălţime şi să ogorască pământul cel bun al inimilor voastre, ca căzând sămânţa cuvântului lui Dumnezeu pre acest pământ să-l facă să rodească şi să dea una treizeci, alta şaizeci şi alta o sută. Iubiţii noştri fii! Să nu fiţi nebăgători de seamă ai dragostei lui Dumnezeu, nici să suferiţi a se defăima tinereţile voastre din pricina vreunor neorânduieli şi razvrătiri ce din neluare aminte-vă ar putea urma între voi; socotiţi pururea care este chemarea vostră; socotiţi unde vă aflaţi astăzi; aţi venit aici cu adevărat să învăţaţi carte bisericească, să vă faceţi mădularele folositoare la toată plinirea poporului celui binecredincios. Grăbiţi dar, o, iubiţii noştri fii, de lepădaţi somnul lenevirii, curăţaţi-vă simţirile voastre şi vă aruncaţi ochii cei gânditori ai sufletelor voastre la munţii faptelor celor bune. Faceţi-vă alt Ilie râvnitorul, şi lepădând toată deşertăciunea, căutaţi cu mare luare aminte, şi înălţându-vă mintea, vă rugăm, de ce Dar mare aveţi să vă învredniciţi, de darul preoţiei, zic!

Preoţia este lucrarea îngerească, preoţia este săvârşitoarea altor mari taine ale lui Dumnezeu; preoţia este cea care îl face pe om a păzi cea după Dumnezeu nestricată, preoţia înalţă pe om până la scaunul lui Dumnezeu; preoţia îl face pe om să vadă pe Dumnezeu pururea, nu ca prin oglindă, ci a avea şi chiar să-l aibă în toate zilele în mâinile sale, săvârşind Taina cea pentru mântuirea omenească.

O, iubiţii noştri fii! Multe aş fi dorit a vă mai scrie, dar pentru tinereţile, slăbiciunea şi putinţa, puţina înţelegere a voastră, încetez a vă mai vorbi, şi vă zic numai: că întru toate lucrările voastre să nu uitaţi pe Dumnezeu, ci pururea şi în tot ceasul să îl chemaţi spre ajutorul vostru, totdeauna împreună cu voi petrecând, să vă înveţe cele bune şi să vă povăţuiască a umbla în cărările dreptăţii lui. Făceţi-vă inimile voastre lăcaş vrednic spre sălăşluirea Duhului Sfânt, ca ajutoraţi fiind de cea peste fire luminare a acestuia, să vă faceţi vase vrednice de primirea darului preoţiei, şi uimiţi fiind cu uimirea cea bună a marelui Pavel, să strigaţi în toate zilele şi în tot ceasul: Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre, ca să putem înţelege cuvintele tale şi să ne putem folosi de învăţăturile ce au să ni se pună înainte, ca să ne facem vrednici slujitori ai Tainelor Tale. Aşa, fie Părinte Doamne, al Cerului şi al Pământului. Aşa, Sfinte, ne blagosloveşte şi ne întăreşte neputinţele tinereţilor noastre. Aşa, o iubiţii noştri fii! Şi noi, nevrednicul arhiereu şi slujitor al acestui Părinte, cu strarea noastră de faţă cea gândită, vă blagoslovim din inimă şi totdeauna să fiţi blagosloviţi. Amin! Amin! Amin!

Suntem al vostru părinte duhovnicesc şi fierbinte către Dumnezeu rugător.”

ꝉ  Chesarie al Buzăului